Un pavilion montat sâmbătă dimineața și strâns duminică seara nu interesează pe nimeni de la urbanism. Același pavilion, lăsat în curte din aprilie până în octombrie, cu stâlpii prinși în beton, devine pentru primărie o construcție în toată regula. Între cele două situații se joacă toată povestea cu acte și amenzi.
Legislația tratează diferit cele două tipuri. Pavilionul temporar, demontabil și fără fundație, se montează în multe cazuri fără autorizație, uneori doar cu aviz de amplasare sau cu o declarare la primărie. Pavilionul permanent cere notificare sau autorizație de construire, în funcție de localitate și de suprafață, iar regulamentul local de urbanism și taxele locale hotărăsc amănuntele.
Mai e ceva de spus din capul locului. Regulile s-au schimbat serios în vara asta, iar o bună parte din ce găsești pe internet despre “Legea 50” nu mai e de actualitate. Am luat-o deci pe rând, cu Codul nou în față, întâi curtea casei și apoi domeniul public.
Ce deosebește, pentru primărie, un pavilion temporar de unul permanent
Pavilionul temporar este, în ochii administrației, o structură demontabilă, fără fundație, cu o durată de existență limitată. Pavilionul permanent este orice structură gândită să rămână pe loc, de regulă ancorată într-o fundație sau într-o placă de beton. Materialul contează mai puțin decât ai crede.
Raționamentul “e din aluminiu și pânză, deci e provizoriu” nu ține. Vechea Lege 50/1991, care a funcționat 35 de ani, definea construcția provizorie prin durata ei de existență limitată, “indiferent de natura materialelor utilizate”. Aceeași definiție spunea că astfel de construcții se fac, de regulă, din materiale care permit demontarea rapidă.
Fundația și demontabilitatea
Fundația este criteriul cel mai ușor de verificat. O structură așezată pe tălpi metalice sau pe greutăți de balast poate fi ridicată și dusă în altă parte într-o după-amiază. Una prinsă în beton nu mai pleacă nicăieri fără flex și picamer, iar asta o mută în altă categorie. Codul folosește exact acest criteriu la anexele din mediul rural, unde cere ca structura să nu aibă fundație și să poată fi demontată.
Durata, criteriul pe care lumea îl uită
Timpul petrecut pe amplasament cântărește la fel de mult ca fundația. Un cort întins pentru o nuntă în livadă stă trei zile și dispare. Un pavilion “de vară” care prinde a treia iarnă la rând a devenit, de fapt, parte din gospodărie, oricât de ușor s-ar demonta pe hârtie. Știm cu toții câte o terasă de felul ăsta, cu pardoseală și cu închideri din policarbonat, despre care proprietarul jură că e temporară.
Legea 50/1991 a ieșit din scenă, iar Codul a adus patru trepte
Autorizarea construcțiilor se face, din 25 august 2026, după Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, adoptat prin Legea nr. 169/2026. Codul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026 și a înlocuit Legea 50/1991 și Legea 350/2001 privind urbanismul.
Pentru cine vrea un pavilion, noutatea este că între “nimic” și “autorizație” au apărut trepte intermediare. Ministerul Dezvoltării a descris trei mecanisme simplificate: lucrări fără nicio formalitate, lucrări cu aviz de amplasare și lucrări cu notificare. Deasupra lor rămâne autorizația de construire clasică, pentru tot ce nu încape în primele trei. Cererile depuse până la 24 august inclusiv se rezolvă încă după regulile vechi.
Două dintre aceste trepte au nevoie de o definiție. Avizul de amplasare este actul prin care primăria aprobă locul unei amenajări, pe baza unui plan de amplasament. Notificarea este procedura prin care anunți primăria înainte de lucrări și depui un proiect simplificat, în locul cererii de autorizație.
Tabelul de mai jos adună situațiile obișnuite. Ia-l ca pe o orientare, pentru că încadrarea oficială o face compartimentul de urbanism din localitatea ta.
| Situația | Regimul aplicabil | Ce ai de făcut |
| Pergolă sau terasă demontabilă în incinta proprietății, în afara zonelor protejate | Fără autorizație și fără notificare (art. 299 din Cod) | Respecți regulamentul local de urbanism și distanțele din Codul civil |
| Pavilion demontabil la sat, cel mult 20 mp cumulat cu alte anexe, cel mult 2,5 m înălțime, fără fundație | Fără autorizație și fără notificare (art. 299) | Îl declari la primărie pentru evidența fiscală |
| Pavilion permanent la sat, cel mult 50 mp cumulat cu alte anexe | Notificare (art. 294, 295 și 296) | Proiect tehnic simplificat, taxă, respectarea termenelor |
| Pavilion permanent, cu fundație, în oraș sau într-o comună din zonă metropolitană | Autorizație de construire | Certificat de urbanism, avize, proiect |
| Amenajare temporară în aer liber pentru târg, expoziție sau spectacol | Aviz de amplasare (art. 300) | Cerere la primărie, iar pe domeniul public și taxa de ocupare |
Pavilionul temporar din curte și momentul în care nu ai nevoie de nicio hârtie
Pavilionul temporar montat pe proprietatea ta poate sta, în multe cazuri, fără autorizație și fără notificare. Articolul 299 din Cod trece în această categorie terasele exterioare demontabile și pergolele realizate în interiorul proprietății, în afara zonelor construite protejate. Rămâne obligația de a respecta regulamentul local de urbanism, adică documentul prin care consiliul local stabilește ce se poate construi în fiecare zonă.
La sat, Codul merge mai departe. Lângă o locuință unifamilială poți ridica fără formalități terase acoperite, pergole, chioșcuri sau magazii, dacă toate la un loc nu depășesc 20 de metri pătrați. Fiecare trebuie să aibă cel mult 2,5 metri înălțime, să stea fără fundație, pe structură de lemn sau de metal, și să poată fi demontată. Un pavilion de 3 pe 4 metri înseamnă 12 metri pătrați, deci îți mai rămân 8 pentru magazia de scule.
Cortul de weekend e cazul cel mai simplu. Un cort pliabil pe care îl deschizi vineri pentru ziua copilului și îl strângi duminică nu are, după mine, nimic dintr-o lucrare de construire. Discuția se schimbă când cortul rămâne întins cu lunile, legat de gard și cu priză trasă din casă.
Declararea la primărie rămâne obligatorie
Anexa provizorie de la sat scapă de autorizare, dar rămâne în evidența fiscală. Asociația InfoCons, care a publicat în august 2026 o analiză a Codului, arată că și o astfel de construcție trebuie declarată la primărie și se impozitează potrivit Codului fiscal. Fiind temporară, la desființare se radiază din evidențe pe baza unei declarații pe propria răspundere. Declar-o imediat după montare, ca să nu apară ca problemă la vânzarea casei.
Pavilionul permanent cere notificare la sat și autorizație la oraș
Pavilionul permanent, cu fundație, nu se ridică nicăieri fără un act de la primărie. În mediul rural ajunge, până la o anumită suprafață, procedura notificării, iar în orașe rămâne valabilă autorizația de construire.
Notificarea acoperă, potrivit articolului 294 din Cod, anexele din mediul rural care nu depășesc cumulat 50 de metri pătrați. Tot aici intră și cele mai mici de 20 de metri pătrați, dacă au fundație și nu sunt demontabile. Comunele din zonele metropolitane sunt exceptate de la această procedură. Cine stă într-o comună lipită de un oraș mare are de întrebat la primărie dacă localitatea face parte dintr-o astfel de zonă.
Ce presupune notificarea
Notificarea se depune înainte de începerea lucrărilor și vine la pachet cu un proiect tehnic de execuție cu conținut simplificat, întocmit de specialiști. Se plătește și o taxă, pe care Primăria Oradea o prezintă ca jumătate din taxa de autorizare. Primăria are 15 zile lucrătoare să ceară completări sau să respingă motivat notificarea. Dacă tace, intervine aprobarea tacită, adică lipsa unui răspuns valorează accept, dar lucrările pot începe abia după alte 15 zile calendaristice.
Adună și vei vedea că de la depunere până la prima lopată trec în jur de cinci săptămâni. Lucrările notificate trebuie apoi terminate în trei ani. La final, recepția se face cu un reprezentant al primăriei, iar procesul-verbal ajunge în Registrul Național al Construcțiilor.
Autorizația de construire, drumul clasic
În orașe, pavilionul permanent merge pe traseul cunoscut: certificat de urbanism, avize, proiect, autorizație. Certificatul de urbanism este actul de informare prin care primăria îți spune ce reguli se aplică terenului tău. Procedura notificării pentru anexe noi se aplică doar în mediul rural, așa că orașele au rămas în afara ei. Autorizația are, potrivit articolului 309 din Cod, o valabilitate de trei ani.
Rămâne o zonă gri pe care nu vreau să o ascund. Un pavilion de grădină cu acoperiș închis, așezat fără fundație într-o curte de oraș, nu e chiar pergolă și nu e nici construcție propriu-zisă. Mă aștept la răspunsuri diferite de la o primărie la alta, pentru că legea e prea proaspătă ca să existe o practică așezată. O întrebare scrisă la urbanism, cu o schiță atașată, te scutește de presupuneri.
Domeniul public, locul unde regulile locale cântăresc cel mai mult
Pe domeniul public, un pavilion temporar de târg sau de expoziție se montează cu aviz de amplasare și cu taxa de ocupare stabilită de consiliul local, fără autorizație de construire. Articolul 300 din Cod trece la aviz de amplasare tonetele și amenajările temporare în aer liber pentru târguri, expoziții, concerte, spectacole sau alimentație publică. Perioada și taxa se hotărăsc local.
Taxa vine din Codul fiscal, care la articolul 486 lasă consiliilor locale dreptul de a institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice. Cifrele diferă de la un oraș la altul. În anexa de taxe locale a municipiului Târgoviște pentru anul 2025, de pildă, comerțul de la zilele orașului și de la târgul de Crăciun era taxat cu 10 lei pe metru pătrat pe zi, iar târgurile și festivalurile din alte perioade cu 2 lei. Pentru un stand de 3 pe 3 metri, asta înseamnă 90 de lei pe zi în primul caz și 18 lei în al doilea.
Pentru târguri de weekend sau promoții stradale, un pavilion portabil e alegerea firească, pentru că se montează repede și nu lasă urme pe pavaj. Întreabă din timp dacă ai voie să fixezi structura în pavaj. Unde nu se poate, ancorarea se face cu greutăți. Dosarul pentru aviz cuprinde, după lista publicată de Primăria Oradea, cererea-tip, un plan de amplasament, un memoriu tehnic și dovada plății taxei.
Terasele sezoniere și evenimentele de câteva zile
Terasele sezoniere au tarif propriu în hotărârile de taxe locale. La Târgoviște, în 2025, o terasă de alimentație publică plătea între 40 și 61 de lei pe metru pătrat pe lună, după zonă, în perioada 1 mai-31 octombrie. La un târg de Crăciun sau la un festival de stradă, întreabă organizatorul cine obține acordul primăriei pentru perimetru. Tot el îți spune ce dimensiuni de cort acceptă, ca să nu ajungi cu un 3 pe 6 pe un loc de 3 pe 3.
Evenimentele cu public aduc în discuție și pompierii
Pavilionul sau cortul în care intră public numeros trebuie privit și prin regulile de securitate la incendiu, separate de cele de urbanism. Hotărârea Guvernului nr. 571/2016 supune autorizării amenajările temporare în aer liber pentru spectacole sau întruniri cu cel puțin 200 de locuri pe scaune. Aceeași obligație apare la amenajările cu destinație comercială de cel puțin 2.500 de metri pătrați.
Sub aceste praguri nu ai nevoie de autorizație de la inspectoratul pentru situații de urgență, dar regulile de prudență rămân. Dispozițiile generale de apărare împotriva incendiilor la amenajări temporare, din 16 martie 2009, menționează expres corturile. Documentul definește amenajarea temporară ca o structură realizată pe baza unui proiect tehnic, pentru o durată limitată.
Un cort de nuntă de 10 pe 20 de metri, cu 150 de invitați la mese, stă sub prag ca număr de locuri. Asta nu îl scutește de ieșiri libere și de stingătoare la vedere. Cere furnizorului certificatul de reacție la foc al prelatei, adică documentul care arată cum se comportă materialul la flacără, și ține-l la îndemână în ziua evenimentului. Dacă ai dubii despre capacitate, un telefon la inspectoratul județean lămurește lucrurile mai repede decât orice forum.
Regulile locale care nu apar în Cod, dar te pot opri
Regulamentul local de urbanism poate interzice sau limita un pavilion chiar și atunci când Codul nu cere nicio formalitate. Scutirea de autorizație nu te scutește de retragerile față de limitele terenului și nici de procentul de ocupare, adică partea din teren care poate fi acoperită cu construcții. Sunt reguli pe care fiecare localitate și le scrie singură.
Zonele protejate și centrele istorice
În zonele construite protejate și în zonele de protecție a monumentelor istorice, simplificările din Cod nu se aplică automat. Regulile sunt mai stricte, iar pentru unele lucrări e nevoie de acordul scris al serviciului de patrimoniu cultural. Dacă locuiești pe o stradă cu case vechi din centrul Sibiului sau al Brașovului, întreabă la Direcția de Cultură până și pentru o pergolă.
Vecinii și Codul civil
Codul civil cere, la articolul 612, o distanță de cel puțin 60 de centimetri față de linia de hotar pentru orice construcție, lucrare sau plantație, dacă legea sau regulamentul de urbanism nu prevede altfel. Articolul 611 obligă proprietarul să își facă streașina astfel încât apa de ploaie să nu se scurgă pe terenul vecinului. Un pavilion cu streașina peste gard încalcă ambele reguli din prima zi.
Ce riști dacă încadrezi greșit pavilionul
Încadrarea greșită poate costa mai mult decât pavilionul însuși. Articolul 357 din Cod prevede amenzi între 50.000 și 1.000.000 de lei pentru lucrările executate fără autorizație. Lipsa notificării, acolo unde ar fi fost suficientă, se sancționează cu 5.000 până la 50.000 de lei. Vechea lege avea plafonul la 100.000 de lei.
Calea de întoarcere se numește autorizație de regularizare. Prin ea, o lucrare făcută fără acte poate intra în legalitate dacă respectă regulile de urbanism și cerințele de calitate în construcții. Pentru categoriile care nu sunt enumerate expres în Cod, fereastra se închide la 25 august 2027, iar taxele se calculează de zece ori mai mari decât în procedura obișnuită. Până la regularizare sau desființare, impozitul pe clădirea respectivă se majorează cu 100%.
Cererea se depune la primăria care ar fi emis autorizația de construire, pe formularul aprobat prin Ordinul nr. 975/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 711 din 26 august 2026. La dosar intră rapoarte de expertiză tehnică, extrasul de carte funciară și dovada plății taxelor. Expertiza verifică, între altele, securitatea la incendiu și rezistența structurii.
Nu spun asta ca să sperii pe cineva. La un pavilion demontabil pus corect, riscul e mic. Problemele apar la structurile care au început ca “ceva provizoriu” și au căpătat, în doi ani, pereți și sobă.
Cum afli ce se aplică pe strada ta înainte să comanzi
Răspunsul sigur despre un pavilion îl dă compartimentul de urbanism al primăriei pe raza căreia se află terenul. Codul fixează cadrul, dar regulamentul local și taxele diferă de la o localitate la alta. Un drum la ghișeu sau un e-mail trimis înainte de comandă costă mai puțin decât orice amendă.
Mergi cu o schiță pe care se văd poziția pavilionului pe teren și dimensiunile lui. Spune cum se fixează la sol și cât timp vrei să stea montat, pentru că de aici pleacă toată încadrarea. Cere răspunsul în scris, chiar dacă funcționarul îți spune amabil că “nu trebuie nimic”. O hârtie cu număr de înregistrare te ajută când apare un vecin nemulțumit.
Fișa tehnică a produsului ajută la această discuție, pentru că arată greutatea și modul de ancorare. Expodom este un furnizor de pavilioane, corturi și structuri demontabile pentru evenimente, prezent online la expodom.ro. Indiferent de unde cumperi, cere documentele structurii înainte de plată.
Întrebări frecvente despre pavilioane și acte
Pot monta un pavilion pe terenul din fața blocului?
Terenul din jurul unui bloc este fie proprietate comună a proprietarilor de apartamente, fie teren al localității, iar răspunsul depinde de care dintre ele. În primul caz ai nevoie de acordul coproprietarilor, exprimat prin asociația de proprietari. În al doilea, discuția se poartă cu primăria și intri pe regulile de ocupare a domeniului public. Un extras de carte funciară lămurește cui aparține terenul.
Am nevoie de acordul proprietarului dacă terenul este închiriat?
Da, și e bine să îl ai în scris. Primăria Oradea cere, de pildă, contractul de închiriere în dosarul pentru avizul de amplasare, iar extrasul de carte funciară arată oricum cine este proprietarul. Pentru un cort ținut câteva zile, ajunge un mesaj de confirmare. La o terasă de restaurant pe teren închiriat, trece acordul direct în contract.
Se impozitează un pavilion deschis, fără pereți?
Codul fiscal definește clădirea, la articolul 453, ca o construcție cu una sau mai multe încăperi, ale cărei elemente de bază sunt pereții și acoperișul. Un pavilion deschis pe toate laturile are argumente să nu fie socotit clădire impozabilă. Decizia aparține direcției de taxe și impozite a primăriei, iar anexele provizorii de la sat trebuie oricum declarate. Dacă închizi ulterior laturile cu panouri rigide, situația se schimbă.
Cât timp poate sta un pavilion pe domeniul public?
Perioada o fixează primăria, prin aviz și prin hotărârea de taxe locale. La Târgoviște, de exemplu, sezonul teraselor ținea în 2025 de la 1 mai la 31 octombrie, iar comerțul de Crăciun de la 6 decembrie la 6 ianuarie. În curtea proprie, criteriile din Cod sunt fundația și caracterul demontabil al structurii.
Ce fac cu un pavilion ridicat fără acte înainte de 25 august 2026?
Dacă este demontabil și fără fundație, verifică mai întâi dacă nu intră azi în categoria lucrărilor fără formalități. Dacă are fundație și caracter permanent, soluția este autorizația de regularizare, cerută la primăria care ar fi emis autorizația de construire. Nu aștepta un control, pentru că majorarea de impozit și amenzile noi fac amânarea scumpă. Un expert tehnic îți poate spune dacă structura are șanse să fie regularizată.
