Exista numeroase tehnici elastografice cu ultrasunete. Cele mai imortante sunt evidentiate mai jos.
Elastografie Qvasistatica
Elastografia cvasistatica (uneori numita simplu „elastografie” din motive istorice) este una dintre cele mai vechi tehnici de elastografie. In aceasta tehnica, o compresie externa este aplicata pe tesut, iar imaginile cu ultrasunete sunt comparate inainte si dupa compresie.
Zonele imaginii care sunt cel mai putin deformate sunt cele mai rigide, in timp ce zonele cele mai deformate sunt cele mai putin rigide. In general, ceea ce este afisat operatorului este o imagine a distorsiunilor relative, care este adesea de utilitate clinica.
Din imaginea de distorsiune relativa este totusi de dorit sa se realizeze o harta a rigiditatii cantitative . Pentru a face acest lucru, este necesar sa se faca ipoteze cu privire la natura tesutului moale care este imaginat si despre tesutul din afara imaginii.
In plus, sub compresie, obiectele se pot deplasa in sau din imagine sau in jurul imaginii, cauzand probleme de interpretare.
O alta limita a acestei tehnici este ca, la fel ca palparea manuala, are dificultati cu organe sau tesuturi care nu sunt aproape de suprafata sau se comprima usor. Specialistii de la elastografie in Cluj ofera mai multe explicatii despre alte tipuri de elastografie.
Imagistica cu forta a radiatiei acustice (ARFI)
O imagine ARFI a unui nodul tiroidian in lobul tiroidian drept. Viteza undei de forfecare din interiorul cutiei este de 6,24 m / s, ceea ce reflecta o rigiditate ridicata. Histologia a relevat carcinomul papilar.
Imagistica cu forta a radiatiei acustice (ARFI) foloseste ultrasunetele pentru a crea o harta calitativa 2-D a rigiditatii tesutului. Se face acest lucru prin crearea unei „impingeri” in interiorul tesutului folosind forta de radiatie acustica dintr-un fascicul de ultrasunete focalizat.
Cantitatea de tesut de-a lungul axei fasciculului este impinsa in jos reflecta rigiditatea tesutului; tesutul mai moale este mai usor impins decat tesutul mai rigid.
ARFI prezinta o valoare de rigiditate calitativa de-a lungul axei fasciculului de impingere. Prin apasarea in multe locuri diferite, se construieste o harta a rigiditatii tesutului.
Imagistica cu elasticitate in valuri de forfecare (SWEI)
In imagini cu elasticitate in unda de forfecare (SWEI), similar cu ARFI, o apasare este indusa adanc in tesut de forta radiatiei acustice . Tulburarea creata de aceasta impingere se deplaseaza lateral prin tesut ca un val de forfecare.
Folosind o modalitate de imagine precum ecografia sau RMN-ul pentru a vedea cat de repede valul ajunge in diferite pozitii laterale, se deduce rigiditatea tesutului intervenient.
Deoarece termenii imagistica cu elasticitate si elastografie sunt sinonimi, termenul initial SWEI care denota tehnologia de mapare a elasticitatii folosind valuri de forfecare este adesea inlocuit de SWE.
Diferenta principala dintre SWEI si ARFI este ca SWEI se bazeaza pe utilizarea undelor de forfecare care se propaga lateral de pe axa fasciculului si creeaza harta de elasticitate prin masurarea parametrilor de propagare a undelor de forfecare, in timp ce ARFI obtine informatii de elasticitate de pe axa fasciculului impingator si foloseste impingeri multiple pentru a crea o harta a rigiditatii 2-D.
Niciun val de forfecare nu este implicat in ARFI si nici o evaluare a elasticitatii axiale nu este implicata in SWEI. SWEI este implementat in imagini supersonice de forfecare (SSI).
